О настоящих мужчинах и женщинах

4-Sexy-Qualities-Every-Real-Man-Wants-In-His-Woman…

Я старомодна.

 

Я считаю, что мужчина должен уступать мне место в транспорте, даже если я не беременная и без огромных пакетов. Да, он должен открывать дверь передо мной и подавать мне руку, когда я выхожу из автобуса, даже если мы не знакомы и никогда не будем знакомы.

Я – женщина, а значит я слабее.

 

Я уверена, что мужчина должен платить за меня в ресторане или в кино – и у меня даже не должно возникнуть вопросов, а кто сегодня платит.
Я старомодна.
Я думаю, что мужчина должен заботиться обо мне – спрашивать, надела ли я теплый шарф и не забыла ли я покушать. Да, мой папа всегда так спрашивал. Но мой мужчина должен быть таким же.
Я старомодна.
Если я встречаюсь с мужчиной – значит я вижу в нем своего будущего мужа и отца своих детей. Да, он должен позвать меня замуж, если наши отношения действительно серьезны, и познакомить меня с родителями, собакой и лучшим другом.

Я старомодна.
Я считаю, что готовить еду, стирать белье и гладить рубашки моего мужчины – моя историческая обязанность, и я вижу в этом истинное женское счастье – заботиться о своем мужчине.
Я старомодна.
Я считаю, что мужчина должен быть грубоватым, смелым и сильным. Чтобы я могла быть нежной слабой трусишкой, о которой так приятно заботиться. И даже если я сильная, я должна быть слабой. Я старомодна.
Я думаю, что мы должны быть честны друг с другом. Мы вместе, а значит мы должны уважать друг друга и уважать свой выбор.
Я старомодна.
Я не лягу спать, если он задерживается с работы, рыбалки или футбола. Я буду ждать у окна и греть ужин, пока он поднимается по лестнице.
Я старомодна.
Я хочу выглядеть хорошо ради него, чтобы он оценил и подумал, какая же я у него красивая. Поэтому я трачу и буду тратить столько сил, чтобы нравиться ему.
Я старомодна.
Я хочу быть только его женщиной, и ничьей больше. Вчера, сегодня и всю жизнь. Даже если его сошлют в ссылку и назовут врагом народа.

Manuscrisul găsit în Accra

descărcareAsk a flower in the field: ‘Do you feel useful? After all, you do nothing but produce the same flowers over and over?’
And the flower will answer: ‘I am beautiful, and beauty is my reason for living.’
Ask the river: ‘Do you feel useful, giv
en that all you do is to keep flowing in the same direction?’
And the river will answer: ‘I’m not trying to be useful, I’m trying to be a river.’
Don’t try to be useful. Try to be yourself: that is enough, and that makes all the difference.
Walk neither faster nor slower than your own soul. Because it is your soul that will teach you the usefulness of each step you take.
Sometimes taking part in a great battle
But sometimes you can do that simply by smiling, for no reason, at someone you happen to pass in the street.
Without intending to, you might have saved the life of a complete stranger, who also thought he was useless and might have been ready to kill himself, until a smile gave him new hope and confidence.

MANUSCRIPT FOUND IN ACCRA

Despre viață…

Înțelepții din antichitate, care au trăit cu mii de ani în urmă, ne-au lăsat moștenire marele adevăr referitor la recunoștință. Toate religiile din lume vorbesc despre importanța acestui sentiment. Toți înțelepții și toți mîntuitorii din lume au insistat în învățăturile lor asupra recunoștinței. Cele mai mărețe ființe umane care au trăit vreodată pe Pământ ne-au ilustrat prin însăși viața lor ce înseamnă o viață trăită în recunoștință. Prin exemplul lor, ele au devenit faruri călăuzitoare pentru toate generațiile care au urmat.
Acesta este motivul pentru care Einstein obișnuia să repete de sute de ori pe zi: ”Mulțumesc”!

La fel Einstein spunea că timpul nu este decât o iluzie. Dacă vei înțelege și dacă vei accepta acest lucru, îți vei da seama că tot ceea ce îți propui pentru viitor există deja. De aceea, ori de câte ori îți imaginezi și ori de câte ori descrii ceea ce îți derești, fă aceste lucruri la timpul prezent. Impregnează-ți mintea, inima și corpul cu dorințele tale, dar fă acest lucru ca și cum ele s-ar fi împlinit deja, acum.

– din ”Învățături zilnice”, Secretul

Despre iubire…

Despre iubire… 

Cum zicea și George Călinescu în “Cartea nunții”, viața începe cu “a” și se termină cu “mor”, astfel viața este compusă din amor…

A fi îndrăgostit înseamnă să trăiești o poveste cu ochii deschiși, să fii nebun fără margini și dispus spre orice fel de risc pentru a cuceri ființa dragă.

”Cine e îndrăgostit face dragoste tot timpul, chiar și atunci când nu face. ” – Paolo Coehlo

Pot să te întreb dacă iubești, și dacă da, atunci, crezi că ești îndrăgostit sau iubești ?

Dacă zici că iubești, atunci îți doresc de fapt să fii îndrăgostit pînă la adânci bătrîneți, pentru că iubirea în timp se transformă în respect, în prietenie, în datorie.  Pe când a fi îndrăgostit înseamnă a te întrece pe tine însuţi,  înseamnă pur şi simplu a fi într-o stare perpetuă de anestezie.

Și aici vreau să răspund la întrebarea ta iubire. Sunt totuși îndrăgostită. Viața cu tine e o continuă aventură, o lume aparte… O lume care mă primește oricând în ea și nicio altă lume nu e mai potrivită pentru ființa mea, doar în această lume sufletul meu e liber, doar aici inima mea se simte împlinită…

Tu ești lumea mea.

Mici Instrucțiuni pentru Viață

Sugerate de  WILLIAM SNELL – la 95 DE ANI

C   Tratează-i pe toţi ce-i întâlneşti aşa cum ai vrea să fii tratat

C   Cântă la duş

C   Priveşte răsăritul măcar o dată pe an

C   Nu refuza niciodată prăjituri făcute în casă

C   Aspiră spre excelenţă şi nu spre perfecţiune

C   Plantează un copac de ziua ta

C   Învaţă să spui cel puţin trei glume bune

C   Înapoiază maşina împrumutată cu rezervorul plin

C   Nu rata nici o oportunitate de a-i spune cuiva drag că îl iubeşti

C   Lasă totul un pic mai bine decât ai găsit

C   Evită să complici lucrurile

C   Transformă-te în cea mai entuziastă şi optimistă persoană pe care o cunoşti

C   Fi iertător cu tine şi cu ceilalţi

C   Spune mereu „mulţumesc” şi „te rog”

C   Evită compania persoanelor negativiste

C   Îngrijeşte-ţi mereu pantofii – pot spune multe despre tine

C   Implică-te activ în autoperfecţionarea ta

C   Crează-ţi o strângere de mână fermă

C   Priveşte oamenii în ochi

C   Fi primul care zice „bună ziua”

C   Înapoiază toate lucrurile împrumutate

C   Fă-ţi prieteni noi, dar preţuieşte-i pe cei vechi

C   Păstrează secretele

C   Plantează flori în fiecare primăvară

C   Îngrijeşte un câine

C   Răspunde mereu celui care-ţi întinde mâna

C   Opreşte-te din a-i învinui pe ceilalţi

C   Asumă-ţi responsabilitatea pentru toate aspectele vieţii tale

C   Fi acolo când oamenii au nevoie de ajutor

C   Fă-le cu mâna copiilor din autobuze/autocare şcolare

C   Nu te aştepta ca viaţa să fie dreaptă

C   Niciodată nu subestima puterea dragostei

C   Trăieşte-ţi viaţa ca pe o exclamaţie şi nu ca pe o explicaţie

C   Nu-ţi fie teamă să spui: ”Am greşit!”, „Nu ştiu!”

C   Încurajează/valorifică chiar şi cea mai mică îmbunătăţire la tine sau la ceilalţi

C   Tine-ţi promisiunile orice-ar fi

C   Căsătoreşte-te doar din şi pentru dragoste

C   Reînnoadă vechi prietenii

C   Adună cât mai multe binecuvântări

C   Sună-ţi mama

C   Şi tatăl şi preţuieşte-i dacă mai sunt în viaţă

Dăruiește un vis, împlinește o speranță!

Dăruiește un vis, împlinește o speranță!

Vin-o la concertul de binefacere pe data de 20 mai, ora 13:00, 

în incinta Centrul pentru Copi

Carolina Ghirilăi și Tineret.

Costul biletului este de 10 Lei. Fii alături de Carolina Ghirilă care are nevoie de o intervenție chirurgicală foarte costisitoare. Arată că nu ești indiferent!!! Contribuie și tu la visul ei de a fi sănătoasă!!! 

Mulțumim anticipat pentru susținere.

„Cum avea să moară Stalin” de Ion Proca

M-am tot gandit care să fie primul meu post pe acest blog și am hotărât să scriu despre acest scriitor caruia îi sânt nepoată, Ion Proca. Și anume despre cartea pe care am citit-o recent „Cum avea să moară Stalin”

«În volumul dat autorul se întoarce iarăşi la „antica” sa copilărie, oferindu-ne posibilitatea să cunoaştem mai mult, pentru că descrierile sale cuprind un spaţiu geografic destul de vast, din Africa la Coloniţa, Cruzeşti, Tohatin, Budeşti» se spune pe site-ul bibliotecii „T. Arghezi”.

Moldova are un membru al Uniunii Scriitorilor care editează cărți, dar  fără să-și pună numele și prenumele pe carte. Dacă nu era Paul Goma, Ion Proca nu era salvat, pentru că numele și prenumele lui nu figurează pe carte. Este unicul autor din lume, probabil după Biblie, care editează o carte fără a-și pune numele și prenumele pe ea. Ar spune cineva că e o greșeală tipografică, însă eu nu cred că e o greșeală tipografică, dar este o greșeală bine intenționată a lui, într-un fel el dorind să spună ca astă carte-copilărie nu-i aparține lui, ci ne aparține nouă, findcă noi ne regasim în această carte.

Ion Proca n-a inventat nimic, el a dezghiocat ceea ce a văzut în imagini literare. Acest lucru s-a întâmplat cu această

„sagă” a copilăriei, el nu este un roman propriu-zis, el este o „sagă” a copilăriei și viața de toate zilele a unui scriitor care se alimentează cu adevar, oferindu-ne momente de adevăr despre prieteni, părinți și viața la sat.

„De ce se numește ”Cum avea să moară Stalin„? Nu este un nume comercial, pur și simplu am început-o de la clasa întâi cand D-mna Profesoară, a venit pe 5 martie îndoliată și ne-a spus să plângem împreună cu ea. Și da, am plâns și plânsul ceala a fost și o bucurie, fiincă părinții mei așteptau să vină americanu.”, spune Ion Proca.

Mare mi-a fost mirarea și totodată o mare fericire am avut să citesc scena pe care mi-au povestit-o buneii mei Efrosinia și Ion de-atâtea ori despre fratele străbunicului meu, care se numea Vasile și care vine și se dă pe sine să fie deportat în locul bunicului meu cu pretextul că bunicul  avea șase copii (acum sânt șapte). Chiar și până în ultimii ani de viață ai buneilor mei (să-i odihnească Domnul în pace), auzeam de multe ori vorbe de laudă și respect față de fapta eroică a străbunelului Vasile. Din păcate el a revenit peste câtva timp din Siberia și a trăit împreună cu buneii mei încă vreo câțiva ani, ani petrecuți în chin, zilele din Siberia lasându-și amprenta pe viața bietului nostru Vasile. Mă bucur că cineva a reușit să scrie macar puțin din viața și întamplările anilor cei cu deportări, foamete și sărăcie.

Fantastic cât de frumos poți scrie despre părinți, felicitări Domnule Ion Proca! Aceasta carte m-a făcut să râd cu poftă, dar și să plâng alături de ea.

Recomand să o citească toți cei care vor să simtă minunea vieții de la sat și în principiu viața buneilor noștri!